Orice loc are poveștile lui, care îl fac tainic sau cel puțin interesant pentru oamenii dornici să-l cunoască și să-i descopere măreția. În orice parte a lumii te-ai duce, vei găsi fărâme de frumusețe și de spiritualitate tocmai prin ceea ce are specific, prin tradiții ce-i conferă identitate. Indiferent de gradul de dezvoltare și de civilizație, de bogăție sau de sărăcie, un loc se lasă descoperit de călătorii care știu să vadă dincolo de imaginea comună. Un adevărat călător este atent la istoria și la poveștile ținutului pe care-l vizitează, este curios să afle despre vremurile de măreție, dar și despre cele de restriște, pășind pragul monumentelor istorice și culturale; este interesat să stea de vorbă cu oamenii locului, să deguste din mâncărurile tradiționale și să asiste la evenimente din viața comunității (mai mari sau mai mici). Doar astfel el, călătorul, va aprecia farmecul naturii și al vestigiilor trecutului.
Un astfel de loc în care mitul și poveștile merg braț la braț cu istoria este Ținutul Neamțului. De aceea turistul care vizitează zona, chiar timp de două-trei zile, este îndemnat să asculte șoaptele trecutului și să pornească într-o aventură care-l va face, cu siguranță, mai bogat sufletește. La Târgu-Neamț, copacii și drumul ce urcă spre Cetatea Neamțului amintesc de vitejia plăieșilor care s-au luptat cu ostașii regelui Ioan Sobieski, rezistând eroic timp de patru zile. Pătrunzând mai adânc în inima pădurii și pentru a se convinge că istoria se află la loc de cinste, călătorul poate urca spre Monumentul Vânătorilor de munte sau poate intra la Muzeul de Istorie și Etnografie. Dincolo de vuietul aglomerației urbane, trecătorul nu trebuie să uite de monumente culturale, mărturii neprețuite ale atmosferei secolului al XIX-lea: Casa Memorială ,,Veronica Micle’’ și Muzeul Memorial ,,Ion Creangă’’. Sinagoga Meseriașilor explică, cel puțin parțial, denumirea de „târg”, dat fiind faptul că aici a existat cândva o comunitate numeroasă de locuitori de etnie evreiască. Ozana „cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”, așa cum o descrie prozatorul humuleștean în Amintiri din copilărie, păstrează încă voioșia copiilor veniți „la scăldat” – ipostaze contemporane ale lui Nică.
După ce trece podul peste râul Neamț (Ozana), călătorul simte că se afundă în poveste, odată cu evocarea poveștilor lui Nică; el, omul contemporan, trăitor al unui ritm dinamic și ,uneori, împovărător, ar dori să găsească mai multă liniște și să aibă timp de contemplare la mănăstirile din zonă precum Agapia, Sihla, Văratec, Neamț, acolo unde scriitorii clasici ai literaturii române au petrecut clipe generatoare de inspirație. Natura încărcată de verde, magia „Codrilor de Aramă”, a „Pădurii de Argint” te determină să străbați potecile pe care le-a bătătorit și Calistrat Hogaș îndreptându-te spre o adevărată perlă a acestor ținuturi – Piatra-Neamț; însă nu înainte de a te abate din drum, pentru a vizita „Casa Popa” din Târpeşti sau Casa Sadoveanu și Ținutul Zimbrului din Parcul Natural Vânători Neamț – emblema Moldovei. Toate aceste puncte turistice revelează respectul pentru tradiție, pentru natură și pentru identitatea spirituală a locului, căci numai așa poveștile nu mor niciodată.
Urmând drumul de la Vânători Neamț spre Pipirig, turistul poate să refacă în mică parte traseul Vitoriei Lipan și să se îndrepte către Mănăstirea Bistrița, pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana. Sau poate va fi urmărit de imaginea bourului alb despre care bătrânii veacurilor trecute spuneau că l-ar fi văzut prin pădurile acestor ținuturi și de care amintește același Sadoveanu în trilogia Frații Jderi. Apoi, dornic de mai multă animație, să caute punctele turistice din centrul reședinței de județ.
Piatra-Neamț oferă suficiente motive pentru a poposi o noapte și pentru a savura aerul curat al culmii Pietricica sau pentru a te trezi dimineața și a o lua la pas prin centrul istoric al orașului. Turnul lui Ștefan cel Mare, Muzeul de Istorie sau cel de Științe Naturale, Parcul și Teatrul Tineretului — punți între epoci, între vechi și nou — sunt locuri îndrăgite nu doar de oamenii de aici, ci mai ales de turiști, fie aceștia adulți sau copii.
În cazul în care aventura urbană nu este cea mai potrivită pentru turist, alternativele mai „sălbatice” sau mai aproape de natură sunt posibile: ondulațiile din Cheile Bicazului sau urcușul pe Masivul Ceahlău – muntele elogiat de scriitori, de-a lungul vremurilor – până pe Vârful Toaca. De fapt, scara de metal ce pleacă de la Cabana Dochia nu este chiar atât de „sălbatică”. Aceasta îl ajută pe drumeț să urce mai ușor până în vârf. Traseul ar fi încununarea călătoriei de poveste într-un ținut în care poveștile nu se tocesc, ci reînvie precum pasărea mitologică, Phoenix. Dacă au fost vremuri de restriște după cele de glorie, aceste locuri au renăscut din propria cenușă, oamenii de aici au dus mai departe povestea.
Personajul acestei povești poate fi oricine vrea să descopere verdele pădurilor, stâncile munților, mărturiile trecutului medieval și nu numai, savoarea mâncărurilor, portul popular și alte piese etnografice, o parte dintre izvoarele literaturii române, legendele despre zimbri, frumusețea oamenilor care au sfințit acest ținut al Neamțului, cântările bizantine, amprente ale ortodoxiei de la mânăstirile din zonă. Dacă omul se află la cumpăna timpului, atunci acestuia nu îi rămâne decât „să petreacă” frumos prin această călătorie, să-și găsească răgaz, să se oprească și să își valorifice propria poveste, iar Ținutul Neamțului este locul potrivit pentru popas.
